Blocada SUA asupra Cubei violează Dreptul Internațional

CAPITOLUL III.

PREJUDICII ADUSE SECTORULUI EXTERN AL ECONOMIEI

3.1. Daune provocate în comerțul exterior.

Cuba este o țară mică în curs de dezvoltare cu o economie care depinde în mare măsură de comerțul exterior, de tehnologia și capitalurile străine, de credite, investiții și cooperarea internațională pentru dezvoltarea sa.

Daunele cele mai mari continuă să se facă simțite  din cauza interzicerii accesului pe piața Statelor Unite, atât pentru a achiziționa mărfuri, cât și pentru a comercializa produsele noastre tradiționale ca zahăr, rom, tutun și nichel; dar mai ales, din cauza imposibilității de a exporta servicii, date fiind numeroasele restricții pe care le impune blocada, între care cele  care se referă la  călătoriile cetățenilor americani în Cuba,  comunicațiile și transportul aerian și maritim.

Prejudiciul din industria tutunului se ridică la 79 900 000 dolari. Calculele impactului în materie de tutun prelucrat și tutun foaie depind de faptul că Cuba n-ar avea încă cote pe piața americană. Urmărind această linie de analiză, sectorul nu a mai încasat 65 600 000 dolari  pentru tutunul prelucrat și 5 500 000 dolari pentru tutunul brut pentur că nu a putut exporta pe această piață.

Înainte de  instaurarea blocadei, Cuba nu exporta tutun prelucrat mecanic. În prezent s-au inclus în această nouă formă de tutun mărcile MINIS, CLUB și PURITOS  unde  s-au obținut rezultate încurajatoare. Piața americană are o cerere de aprox. 5,5 miliarde unități. Dacă ar avea acces la 1% pe această piață, s-ar încasa 7 100 000 dolari.

Având în vedere posibilitățile actuale de producție și export de zahăr cubanez pe piața mondială și diferența dintre prețul facturat și cel de Contract nr. 16 din New York, aplicabil importurilor Statelor Unite pe schema preferențială, Întreprinderea CUBAZUCAR nu a încasat în această perioadă peste 37 milioane dolari.

Imposibilitatea de a livra zahăr cubanez la Bursa de la New York este un argument  folosit de ”traders” pentru a justifica  faptul că  în absența unor cumpărători finali nu pot utiliza Bursa ca ieșire adițională sau de urgență, pentru că nu pot  face ofertă de zahăr cubanez cu reduceri mari pentru a stimula cumpărătorii finali, ceea ce  dezavantajează produsul nostru față de alți fabricanți din regiunea noastră.

Întreprinderile din Grupul de Administrație Impresarială (GAE) au înregistrat pierderi totale de 264 064 000 dolari, ca impact mai ales la acelea  destinate serviciilor în turism,  din cauza absenței turiștilor americani.

Întreprinderea TECNOIMPORT a avut pierderi totale de 42 milioane și   a fost prejudiciată cu 3 060 000 dolari pentru că a trebuit să transporte peste  3 000 de conteinere  din porturi din Asia și Europa,  neputând avea acces la piața americană, peste 23 de milioane dolari în cheltuieli suplimentare  pentru că nu a putut utiliza dolarul în tranzacțiile sale și 14 500 000 dolari pentru că a trebuit să apeleze la intermediari.

Corporația CIMEX S.A. a avut un prejudiciu de 63 976 200 dolari. Divizia de Achiziții, Depozitare și Distribuție a Corporației CIMEX S.A. a avut mari derogări de capital mai ales din cauza costului adițional al achizițiilor făcute prin intermediari în valoare de 22 700 000 dolari și creșterea  volumelor de inventar, schimb monetar, suprapreț pentru navlu și depozitare care au atins 9 730 000 dolari.

3.2. Prejudicii aduse investiției străine

Realizarea acestei analize s-a bazat în principal pe Raportul de Investiții în Lume, publicat de UNCTAD (Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare) și Raportul ”Investiția Străină directă pentru America Latină și Caraibe” – 2009 a CEPAL (Comisia Economică pentru America Latină și Caraibe) din mai 2010, în care sunt prezentate datele referitoare la anul 2009.

Pentru a estima  fluxurile de investiții pe care Cuba le-ar primi dacă nu ar exista blocada, s-a plecat de la analiza fluxurilor   de IED provenite din Statele Unite  pe care le percep țările selecționate, precum și procentul pe care-l reprezintă aceste fluxuri în veniturile totale percepute de aceste țări în anul 2009.

Compendiul de țări selectate s-a estimat pe baza economiilor comparate cu cea a Cubei și caracteristicile similare în ceea ce privește condițiile geografice și socio-culturale  fundamentale,  cu accent pe  destinația sectorială a fluxurilor primite.

În următorul  tabel se arată fluxurile de investiții străine totale și ale Statelor Untie percepute de țările selectate în anul 2009.

ȚĂRI Flux IED totale

(milioane dolari)

Flux IED din SUA(milioane dolari) % cele din SUA din Total
Costa Rica 1322,6 747 56,5
Honduras 550,4 281 51
Republica Dominicana 2158,1 589 27,3
Columbia 7201,2 2314 32,1
Nicaragua 434,2 60 13,8
El Salvador 430,6 74 17,2

Sursa: Elaborare proprie cu date extrase din panorama regională a investiției străine directe în America Latină și Caraibe. Comisia Economică pentru America Latină și Caraibe (CEPAL), 2009.

 

Pe baza analizării acestor elemente se poate presupune că Cuba ar fi putut primi fluxuri de IED din Statele Unite echivalente cu 600 500 000 dolari ca medie în termeni absoluți.

Chiar și în condițiile în care investiția străină în Cuba este concepută ca un complement la eforturile naționale și se încadrează în principiul de înaltă selectivitate  asociată la proiectele de de interes național cu un semnificativ impact  economic și social, blocada atrage consecințe grave, între care se pot sublinia următoarele:

  • Lipsa de acces la tehnologia de vârf pe care o posedă companiile americane;
  • Lipsa de acces la piața americană pentru exporturile societăților mixte din Cuba;
  • Lipsa de acces la finanțări de la băncile americane pentru derularea proiectelor  cu Investiție Străină Directă în țară;
  • Plicarea de sancțiuni și presiuni asupra  companiilor străine din parte guvernului Statelor Unite, ceea ce  generează un efect de descurajare printre puterile investitoare și împiedică stabilirea de afaceri comune în Cuba.

Printre sectoarele cele mai afectate de restricțiile pe care le impune blocada investiției străine sunt: petrolul, turismul și biotehnologia. În acest sens, trebuie menționat de exemplu că compania SHERRIT INTERNACIONAL CORP, cu investiții în Cuba în domeniul petrolului și minelor, înregistrează o scădere a acțiunilor sale din cauza imposibilității de a avea acces la piața și capitalul american. De la finele lui iunie 1995, ca parte  din aplicarea Legii Helms-Burton, cele trei companii principale  legate de SHERRIT care  făceau comerț în Cuba (Moa Nickel SA, Cobalt Refinery Co.Inc și International Cobalt Co de la SHERRIT) au fost incluse pe lista neagră a SUA. Motivul a fost că este un important investitor străin în Cuba.

Turismul se menține ca unul din principalele motoare  ale economiei cubaneze. La sfârșitul lui 2010 au intrat în Cuba 2 531 745 de vizitatori, cifră care depășește cu 4,2% cea din anul 2009. Acest sector  are nevoie prin urmare  să-și continue dezvoltarea cu oportunități de participare a investitorilor străini la infrastructura hotelieră și extrahotelieră, precum și la construirea de terenuri de golf, între altele.

Companiile din Statele Unite cu traiectorie în ramura hotelieră și cu puternice investiții în regiunea Caraibelor nu pot avea acces la aceste oportunități din Cuba  din cauza interdicțiilor blocadei. Nici Cuba nu beneficiază de  lanțurile hoteliere americane care se află prezente în regiunea Caraibelor,  care aproape în totalitate  fac parte din primele 10 din cele mai bune lanțuri hoteliere din lume  cum este cazul SHERATON, HILTON, MARRIOT și HOLIDAY INN.

În sectorul agro-alimentar, dacă n-ar exista restricțiile blocadei s-ar putea constitui societăți mixte între cele două țări pentru dezvoltarea producției de fasole, soia, carne de vită și porc, printre alte alimente, precum și activități de logistică de  colectare, beneficiu, tratament post recoltare și distribuire, ceea ce ar garanta înlocuirea  unor importuri care astăzi se fac  chiar din Statele Unite, reactivarea sectorului alimentar și  generarea de noi surse de locuri de muncă, printre alte avantaje.

Pe de altă parte, industria de biotehnologie cubaneză, care  atinge standardele  unei țări dezvoltate, nu poate stabili alianțe strategice cu companii americane lider în sector pentru derularea de proiecte de cercetare și dezvoltare.

3.3. Prejudicii financiare și bancare.

În perioada analizată s-a accentuat politica de ostilitate, persecuție și hărțuire din partea guvernului Statelor Unite în sectorul bancar și financiar cubanez. S-au înăsprit presiunile ostile asupra instituțiilor financiare și bancare străine în vederea limitării operațiilor spre și dinspre băncile cubaneze,  motivând cu imposibilitatea de a opera cu Cuba pentru că este o țară inclusă pe ”lista de țări care  încurajează terorismul”, în ciuda faptului  că majoritatea  transferurilor se realizează în euro sau alte monede.

Deși nu întotdeauna  este posibil de cuantificat  prejudiciile,  numai ca referință se poate menționa că numai într-una din băncile noastre comerciale, plățile respinse au fost de oridnul a 481 000 euro, fără a mai lua în considerație alte monede.

Principalele prejudicii aduse sistemului bancar-financiar, sunt următoarele:

  • Scumpirea costurilor financiare, fiind obligați să recurgem la ”dublu forex” pentru a ne putea îndeplini obligațiile pe care creditorii le cer convenite în dolari, ceea ce  duce la pierderi din variațiile de schimb sau la plata acoperirii cu alte instituții  străine pentru a acoperi riscul acestor variații, și rezultă a fi destul de costisitor.
  • Închiderea conturilor unui număr important de bănci străine.
  • Refuzul băncilor de a confirma sau aviza scrisorile de credit.
  • Refuzul unor bănci străine de a realiza plăți către entități bancare cubaneze.
  • Necesitatea de a menține solduri minime în conturi cubaneze în exterior față de riscurile unui embargou.

În perioada analizată peste 20 de bănci au decis să închidă conturile  lor cu băncile cubaneze, prin care instituțiile bancare naționale își făceau plățile.

În continuare câteva exemple concrete de prejudicii aduse băncilor cubaneze în 2010 și 2011.

  • O bancă europeană a returnat fonduri altei instituții bancare cubaneze, motivând  că nu acceptă plăți din Cuba  conform legilor europene. Altă entitate bancară europeană a respins plata unei confirmări de scrisoare de credit printr-o bancă cubaneză, motivând că nu acceptă plăți din Cuba, iar altă instituție tot europeană a refuzat să avizeze o scrisoare de credit  transmisă prin facilități de altă bancă din Europa, fără să motiveze concret.
  • O bancă latinoamericană a trimis un mesaj legat de două plăți prin scrisori de credit emise de o bancă din Cuba, informând că Comitetul său de Risc a luat decizia de a nu mai continua operațiunile bilaterale, pentru o perioadă nedeterminată și până la un nou aviz, începând cu luna mai 2010.
  • La inițiativa unei bănci din europa au fost închise contul și relațiile de corespondență pe care le întreținea o instituție bancară cubaneză cu acea Bancă. O situație similară  mai avusese loc anterior cu alte bănci cubaneze. Ruptura acestei corespondențe a închis singura poartă de  intrare operativă a ajutoarelor familiale dinspre acea țară europeană, scumpind fiecare ordin de plată, pentru că este rambursat prin terțe bănci.
  • O bancă cubaneză a trebuit să substituie o altă entitate asiguratoare latinoamericană care participa la un important proiect de investiții în Cuba, pentru că a fost cumpărat peste 40% din acțiunile ei de altă asiguratoare americană.

3.4. Secțiunea 211 a Legii de Alocații consolidate Suplimentare și de Urgență a Statelor Unite din 1999 și noile agresiuni în domeniul patentelor și mărcilor.

În anul 2010 și lunile scurse din 2011 s-au menținut situațiile de risc și potențiale prejudicii generate în 2009 legate de intențiile unor reclamanți, în procese contra Statului cubanez, pentru a-și aroga ca mijloc de compensație, mărci comerciale și patente cubaneze,  invocând dispozițiile Legii de Siguranță contra Riscurilor de Terorism, aprobtă în 2002 și extinsă până în 2014.

Aceste încercări de a pune stăpânire pe aceste bunuri intangibile  legate de proprietatea intelectuală, nu sunt noi. Este cunoscut scopul companiei BACARDI de a pune stăpânire pe marca de rom HAVANA CLUB, la adăpostul legislației pe care aceeași companie a promovat-o în Statele Unite, Secțiunea 211 a Legii Federale de Alocații de la Buget din 1998, referitoare la registru, reînnoire sau păstrarea în această țară a mărcilor de fabrică sau comerciale, și numele comerciale  legate de active naționalizate în Cuba.

Această Secțiune face ca titulari cubanezi sau succesorii  interesați, firme străine cu interese în Cuba, să nu poată avea recunoașterea și beneficii pe teritoriul american de pe urma drepturilor de marcă sau nume comerciale înregistrate și protejate în Cuba.

În februarie 2011 s-au împlinit 9 ani de când Organul de Soluționare a Diferendelor (OSD) al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) a ratificat că Secțiunea 211 încalcă obligațiile în materie de  tratament național și tratamentul națiunii celei mai favorizate, contractate de Statele Unite în cadrul Acordului OMC asupra Drepturilor  de Proprietate Intelectuală în Comerț (ADPIC) și convenția de la Paris pentru Protecția Proprietății Intelectuale și  a cerut guvernului Statelor Unite să aducă această măsură, a cărei incompatibilitate a fost constatată, în conformitate cu obligațiile pe care le impune Acordul  asupra ADPIC.

În continuarea  istoriei pseudo judiciare a mărcii Havana Club în Statele Unite, Curtea de Apel de la Washington a dat o decizie disputată de doi judecători contra 1 că Oficiul de Active Străine din Departamentul Trezoreiei a acționat corect când a refuzat să reînnoiască registrul mărcii  Havana Club în Statele Unite  companiei mixte cubano-franceze.

În contrast, Tribunalul Suprem din Spania a confirmat, în februarie a.c., că proprietatea mărcii de rom Havana Club îi revine societății mixte, formată de compania franceză Pernod Ricard și întreprinderea cubaneză Corporacion Cuba Ron.

Aceasta este a treia oară când tribunalele spaniole  resping pretenția lui Bacardi de a pune stăpânire pe drepturile întreprinderii cu sediul în Cuba asupra acestei mărci de când în 1999 Bacardi a inițiat  procesul în tribunalurile de la Madrid pentru a fi recunoscut ca proprietar al mărcii în Spania și  ștergerea registrelor pe numele concurentului său Havana Club Holding.

Proprietatea cubaneză a mărcii deja fusese contestată anterior de Judecătoria de primă instanță în 2005 și, din nou, la recursul de la Tribunalul Provincial din Madrid în 2007.

Încercarea de a pune stăpânire pe mărci și patente ale întreprinderilor cubaneze  pune între paranteze acordurile internaționale în materie de mărci și patente și are serioase implicații comerciale internaționale.

Conform Dreptului Internațional Statele Unite au responsabilitatea ca legile lor, regulamentele și procedurile judiciare și administrative  să fie în conformitate cu obligațiile  asumate prin Acordurile OMC și tratatele internaționale pentru mărci și patente la care sunt parte.

Pagina: 1 2 3 4 5 6 7

adaugă un comentariu

*