A 66-a sesiune a Adunării Generale a Națiunilor Unite văzută de Fidel Castro

”Doare și indignează  că cei care au suferit unul din cele mai rele genociduri din istorie au devenit niște călăi ai poporului palestinian; doare și indignează că moștenirea Holocaustului  este Nabka. Și indignează, pe scurt, că sionismul continuă să facă uz de șantaj cu antisemitismul contra celor care se opun fărădelegilor și crimelor lui. Israel a devenit instrumentul și instrumentalizează, cu nerușinare și lașitate, memoria victimelor. Și o face pentru a acționa, cu totală impunitate, contra Palestinei. În treacăt, nu este  de prisos să precizăm că antisemitismul  este o mizerie occidentală, europeană,  la care nu participă arabii. De asemenea, să nu uităm că este poporul semit palestinian cel care suferă  de depurarea etnică practicată de statul colonialist Israel.””…Una este să respingi antisemitismul, și alta  foarte diferit să accepți pasiv ca barbaria sionistă să impună un regim de apartheid poporului palestinian. Din punct de vedere etic, cine respinge primul trebuie să condamne pe al doilea.”

”…sionismul, ca viziune  a lumii, este absolut rasist.  Cuvintele  Goldei Meir, cu cinismul lor terifiant, sunt o dovadă elocventă: ”Cum să retrocedăm teritoriile ocupate? Nu ai cui să le retrocedezi. Nu există ceva denumit palestinieni. Nu era cum se credea că există un popor denumit palestinian care să se considere el însuși palestinian și că noi am venit, i-am alungat și le-am luat țara. Ei nu există.”

”Citiți și recitiți acest document  carre se cunoaște în istorie ca Declarația de la  Balfour din anul 1917: Guvernul britanic  și-a arogat autoritatea de a  le promite evreilor un cămin național în Palestina, ignorând deliberat prezența și voința locuitorilor acesteia. Trebuie să fie stabilit clar că în Țara Sfântă au conviețuit în pace, timp de secole, creștini și musulmani, până când sionismul a început s-o revendice ca proprietate a sa în întregime și exclusivă.”.. ”Încheindu-se  al doilea război mondial, a fost exacerbată tragedia poporului palestinian,  consumându-se expulzarea de pe tritoriul lui și în același timp din istorie. În 1947 rezoluția 181 a Națiunilor Unite, mârșavă și ilegală, recomandă divizarea Palestinei într-un stat evreu, un stat arab și o zonă sub control internațional (Ierusalim și Belen). S-a atribuit, (…) 56% din teritoriu sionismului pentru constituirea statului său. De fapt,  această rezoluție încălca dreptul internațional și  ignora flagrant voința  marii majorități a arabilor, dreptul la autodeterminare al popoarelor devenea literă moartă.””…contrar  a ceea ce Israel și Statele Unite  vor să facă lumea să creadă, prin transnaționalele media,  ceea ce s-a întâmplat și continuă să se întâmple în Palestina, să spunem cu Said, nu este un conflict religios: este un conflict politic, de factură colonială și imperialistă; nu este un conflict milenar, ci contemporan; nu este un conflict care a apărut în Orientul Mijlociu, ci în Europa.

”Care  era și care continuă să fie sâmburele conflictului?  Este privilegiată discuția și considerațiile  despre securitatea Israelului și nu se spune nimic despre cea a Palestinei. Așa poate fi coroborată istoria recentă: este de-ajuns să amintim  noul episod de genocid dezlănțuit de Israel prin operațiunea ”Plumb topit” în Gaza.

”Securitatea Palestinei nu se poate reduce  la simpla recunoaștere a  unei limitate autoguvernări și autocontrol polițienesc în ”enclavele” de pe malul occidental al Iordanului și în Fâșia Gaza, lăsând pe dinafară nu numai crearea Statului palestinian, în frontierele anterioare anului 1967 și cu Ierusalimul estic drept capitală, drepturile cetățenilor săi și autodeterminarea ca popor, ci și  compensarea și întoarcerea  în Patrie a 50% din populația palestiniană care se află dispersată în toată lumea, așa cum o stabilește rezoluția 194.

”Este incredibil cum o țară (Israel) care își datorează existența unei rezoluții a Adunării Generale poate fi atât de  disprețuitoare față de rezoluțiile care emană de la Națiunile Unite, denunța părintele Miguel D*Escoto când cerea încetarea masacrării poporului din Gaza, la finele lui 2008 și începutul lui 2009.”

”Este imposibil să ignori criza Națiunilor Unite. În aceeași Adunare Generală am susținut, în anul 2005, că modelul Națiunilor Unite s-a epuizat. Faptul că a fost amânată dezbaterea  chestiunii palestiniene și că este sabotată fățiș, este o nouă confirmare a acestui lucru.

”Deja de câteva zile Washington  face cunoscut că va opune veto în Consiliul de Securitate  la ceea ce va fi o rezouție majoritară a Adunării Generale: recunoașterea Palestinei ca membru deplin al ONU. Împreună cu națiunile surori care formează Alianța Bolivariană a Popoarelor din America Noastră (ALBA), în Declarația de recunoaștere a Statului palestinian, am deplâns,  de pe acum faptul că o atât de justă aspirație poate fi blocată pe această cale. Așa cum știm, imperiul, în acesta și  alte cazuri, vrea să impună standardul dublu pe scena mondială: este dubla morală  a yancheilor care încalcă dreptul internațional în Libia, dar permite ca Israelul să facă ce poftește, devenind astfel principalul complice la genocidul palestinian în mâna barbariei sioniste.  Să ne amintim de cuvintele lui Said care pune degetul pe rană: ”Datorită intereselor Israelului în Statele Unite, politica acestei țări în jurul Orientului Mijlociu este israelocentrică”.

”Vreu să închei cu glasul lui Mahmud Darwish în memorabilul său poem: ”Pe acest pământ este ceva pentru care merită să trăiești: pe acest pământ  este doamna pământului, mama începuturilor,/mama sfârșiturilor. Se numește Palestina. Continuă să se numească Palestina.?Doamnă: eu merit, pentru că tu ești doamna mea, eu merit să trăiesc.””Va continua să se numească Palestina: Palestna va trăi și va învinge! Să aibă viață lungă Palestina  liberă, suverană și independentă! (Hugo Chavez Frias, Președintele Republicii Bolivariene a Venezuelei”)

Pagina: 1 2 3 4 5 6 7

adaugă un comentariu

*