A 66-a sesiune a Adunării Generale a Națiunilor Unite văzută de Fidel Castro

Citează apoi cazurile Sudanului de Sud și Coastei de Fildeș. Nu spune că în primul, transnaționalele yanchee s-au aruncat asupra rezervelor de petrol din această țară nouă, al cărei președinte  în chiar această Adunare a ONU, a spus că este o resursă valoroasă, dar epuizabilă și propunea folosirea rațională și optimă a acesteia. Nici nu a spus Obama că pacea în Coasta de Fildeș a fost  atinsă cu ajutorul soldaților colonialiști ai unui eminent membru al războinicei NATO care tocmai a lansat mii de bombe asupra Libiei. Apoi nu menționează nici Tunisia și atribuie Statelor Unite meritul mișcării populare care a răsturnat regimul din această țară, un aliat al imperialismului.

Și mai de mirare, Obama vrea să ignore că Statele Unite au fost responsabile  de  faptul că în Egipt s-a instalat un guvern tiranic și corupt al lui Hosni Mubarak, care  încălcând principiile lui Nasser, s-a aliat cu imperialismul, a sustras țării sale mii de milioane și a tiranizat acest popor viteaz.

”Acum un an, – afirmă Obama -, Egiptul avusese un președinte timp de aproape 30 de ani. Timp de 18 zile ochii lumii au fost ațintiți în piața Taghir, unde egiptenii din toate păturile societății, tineri, copii, femei, bărbați, musulmani și creștini, își cereau drepturile universale. Am văzut în acele manifestații   forța non violenței care  i-a purtat de la New Delhi la Selma și am văzut  că schimbarea a ajuns  în Egipt și în lumea arabă prin mijloace pașnice.”

Zi după zi în fața gloanțelor și armelor, poporul libian nu a renunțat la libertatea lui, și când au fost amenințați de acea atrocitate pe care am văzut-o în ultimele secole, ONU și-a respectat Carta, Consiliul de Securitate a autorizat măsurile necesare pentru a evita un masacru în Libia.  Liga Arabă a cerut această intervenție, a fost o alianță și o coaliție pentru a evita avansarea forțelor lui Gaddafi.”

”Ieri, liderii unei Libii noi i-au luat locul aici, cu noi, și săptămâna aceasta Națiunile Unite și Statele Unite  deschid ambasadele noi la Tripoli.

”Iată cum trebuie să funcționeze comunitatea internațională, și ar trebui să funcționeze națiunile care se unesc pentru a căuta pacea și securitatea și indivizii care-și revendică drepturile”….”Noi toți avem responsabilitatea de a sprijini noua Libie, noul guvern libian  care vrea să transforme această promisiune  într-o binecuvântare pentru toți libienii.”

”Regmul lui Gaddafi s-a terminat, Gbagbo, Ben Ali, Mubarak, deja nu mai sunt la putere. Osama Bin Laden a plecat și ideea că schimbarea poate veni numai prin violență a fost îngropată odată cu el.”

Observați forma poetică cu care Obama tratează  problema lui Bin Laden, oricare ar fi fost responsabilitatea acestui vechi aliat, executat cu un foc în cap în fața soției și copiilor și aruncat în mare de pe un portavion, ignorând obiceiurile și tradițiile religioase ale peste un miliard de credincioși și principiile juridice elementare stabilite de toate sistemele penale. Asemenea metode nu duc și nu vor duce niciodată la pace”.

”Ceva se întâmplă în lumea noastră, – continuă discursul despre Libia -  modul în care au stat lucrurile  este cum vor fi în viitor. Mâna tiraniei s-a terminat, tiranii au fost ignorați și puterea o are acum poporul. Tinerii resping dictatura, resping minciuna că unele rase, unele popoare, unele etnii nu merită democrația”.

”Promisiunea  de pe hârtie că toți ne naștem liberi și cu același drept este tot mai aproape de a deveni realitate. (…) Măsura succesului este dacă persoanele pot trăi într-o libertate, demnitate și securitate sustenabile, iar ONU și membrii săi trebuie să facă cele necesare pentru a sprijini aceste aspirații fundamentale, și avem multe de făcut în acest sens.”

Imediat se  leagă de altă țară musulmană unde cum se știe serviciile de spionaj americane împreună cu cele  din Israel, asasinează sistematic savanții cei mai remarcabili  ai tehnologiei militare. Imediat  amenință Siria, unde agresivitatea yancheilor poate conduce la un masacru mult mai înspăimântător decât cel din Libia:

”Astăzi, bărbați, femei și copii au fost asasinați și torturați de regimul din Siria, mii au fost asasinați, mulți în perioada sacră a Ramadanului, mii au trecut frontiera din Siria. Poporul sirian a arătat demnitate și curaj în căutarea dreptății, protestând pașnic și murind pentru aceleași valori pe care această instituție le apără. Ei bine, problema este simplă: O să-l sprijinim pe poporul sirian  sau pe opresorii lui? ONU deja a  aplicat sancțiuni liderilor sirieni. Sprijinim transferul de putere  care să răspundă dorinței poporului sirian, și mulți ni s-au alăturat în acest efort; dar pentru binele Siriei și al păcii și securității în lume trebuie să vorbim pe o singură voce: nu există scuză pentru acțiune. A sosit momentul ca Consiliul de Securitate să sancționeze regimul din Siria și să sprijine poporul sirian.”

Oare a rămas vreo țară exclusă de la amenițările sângeroase ale acestui ilustru apărător al securității și păcii internaționale?  Cine a acordat Statelor Unite  asemenea prerogative?

”În regiune trebuie să răspundem chemărilor pentru schimbare. În Yemen, femei, copii, bărbați s-au adunat în piețe, în fiecare zi,  cu speranța  ca hotărârea lor și vărsarea de sânge să ducă la o schimbare. Poporul american sprijină aceste aspirații. Trebuie să acționăm cu vecinii și partenerii din lume pentru a căuta  un drum care să ducă la o tranziție pașnică a guvernului lui Saleh și care să facă alegeri libere și juste cât mai curând posibil.”

”În Bahrein s-au luat măsuri pentru reformă la dările de seamă. Suntem mulțumiți cu acest lucru, dar este nevoie de mult mai mult.  Suntem prieteni ai Bahreinului și vom continua să cerem guvernului și oponenților să găsească o cale de dialog semnificativ care să ducă la schimbări pașnice și să îndeplinească dorințele poporului. Credem că patriotismul  din Bahrein poate fi mai mare decât sectarismul care-i separă; este dificil, dar se poate obține.”

Pagina: 1 2 3 4 5 6 7

adaugă un comentariu

*