A 66-a sesiune a Adunării Generale a Națiunilor Unite văzută de Fidel Castro

Nu spune nici un cuvât despre faptul că acolo se află una dintre cele mai mari baze militare din regiune și că  transnaționalele yanchee controlează și dispun după bunul lor plac de rezervele de petrol și gaz din Arabia Saudită și Emiratele Arabe.

”Credem că fiecare națiune trebuie să aibă drumul propriu pentru a  obține satisfacerea aspirațiilor popoarelor. Nu putem fi de acord cu toate acelea care se exprimă politic, dar întotdeauna vom apăra drepturile unviersale sprijinite de această Adunare, drepturi care depind de alegeri libere și juste, guverne transparente și care răspund, respectă drepturile  femeilor și minorităților, justiția egală și dreaptă. Asta merită poporul nostru. Acestea sunt elementele păcii care pot dura.”

”…Statele Unite vor continua să sprijine națiunile care merg spre democrație  cu legături comerciale mai mari și investiții, pentru ca libertatea să fie urmată de oportunități. Vom continua angajamentul nostru față de guverne,  dar și față de societatea civilă, studenți, oameni de afaceri, partide politice, presă, medii.

”I-am condamnat pe cei care încalcă drepturile omului și nu lasă ca acestea să ajungă la acele țări. Îi pedepsim pe cei care încalcă aceste drepturi și întotdeauna vom sluji ca o voce a acelora cărora li sa impus să tacă.”

După această lungă perorație, distinsul Premiu Nobel intră în spinoasa temă a alianței cu Israelul care bineînțeles nu figurează printre privilegiații posesori ai unuia din cele mai moderne sisteme de arme nucleare și mijloace capabile să atingă ținte distante. Știe perfect de bine cât de arbitrară și nepopulară este această politică.

”Știu că săptămâna aceasta   este o temă fundamentală în acest sens, pentru aceste drepturi. Este  o încercare pentru politica externă a Statelor Unite când conflictul dintre Israel și palestinieni continuă. Acum un an am fost la această tribună și am insistat  să existe o Palestină liberă. Atunci am crezut, și o cred și astăzi, că poporul palestinian merită să aibă un stat, dar am spus și că o pace firească se poate obține  numai între israelieni și palestinienii înșiși.  După un an, în pofida eforturilor făcute de Statele Unite și alții, părțile nu au putut  trece peste diferențele lor. În fața acestei stagnări am propus o nouă bază de negocieri, am spus-o în luna mai. Această bază este clară, este cunoscută de toți: israelienii trebuie să știe că orice acord trebuie să aibă garanții de securitate; palestinienii trebuie să cunoască bazele teritoriale ale statului lor. Știu că mulți  s-au simțit frustrați  din cauza lipsei  de progrese, și eu am fost și sunt. Chestiunea nu este scopul pe care-l căutăm, ci cum să reușim să atingem această țintă.”

”Pacea cere muncă multă, pacea nu va veni  prin rezoluții, nici prin declarații la ONU, dacă ar fi fost așa de ușor s-ar fi reușit până acum.  Israelienii și palestinienii trebuie să se așeze, și vor trăi împreună, ei sunt aceia care trebuie să caute o sluție viabilă la frontierele lor, trebuie să caute o soluție pentru Ierusalim, pentru refugiați. Pacea depinde de acordul dintre aceia care trebuie să trăiască împreună după ce se vor termina discursurile noastre,  mult după ce vom vota noi.”

Apoi perorează îndelung pentru a explica și justifica inexplicabilul și injustificabilul.

”…Nu există îndoială în legătură cu faptul că palestinienii au văzut că s-a întârziat  prea mult timp, și tocmai de aceea credem atât în aspirațiile poporului palestinian  că Statele Unite au investit atât de mult timp și  atâta efort  pentru construirea unui stat palestinian și negocieri care pot atinge această țintă a Statului palestinian; dar trebuie să înțelegem și că Statele Unite s-au angajat  în securitatea Israelului, este esențial; prietenia noastră este profundă și durabilă cu acest stat Israel.”

”Poporul evreu a format un Stat de succes și merită recunoaștere și relații normale cu vecinii lui, iar prietenii  palestinienilor nu le fac nici o favoare ignorând acest adevăr”.

”Fiecare parte are aspirații legitime, și asta este  parte din ceea ce face pacea, ceva atât de dificil, iar  termenul final  va putea fi când fiecare parte va învăța  să se simtă în pantofii celuilalt, fiecare parte va putea să vadă lumea prin ochii celuilalt. Acest lucru trebuie să-l încurajăm, trebuie să-l promovăm.”

Până atunci, palestinienii rămân exilați în propria lor patrie, casele lor sunt distruse de monstruoase mașinării mecanice și un zid odios, mult mai înalt decât cel de la Berlin, îi separă pe palestinieni de ceilalți.  Cel mai bun lucru pe care l-ar fi putut recunoaște Obama este  ca cetățenii israelieni înșiși să fi obosit deja  de  risipa de resurse investite în domeniul militar, care îi privează de pace și de accesul la mijloacele elementare de viață. La fel ca palestinienii, și ei suferă din cauza consecințelor acestor politici impuse de Statele Unite și elementele cele mai  belicoase și reacționare ale Statului sionist.

”Pe măsură ce facem față acestor conflicte și revoluții trebuie să recunoaștem și să ne amintim că (…) pacea adevărată depinde de crearea de oportunități care să facă ca viața să merită a fi trăită, și pentru aceasta trebuie  să ne confruntăm cu inamici comuni ai umanității: armele nucleare, sărăcia, ignoranța și bolile.”

Cine mai înțelege această harababură a Președintelui Statelor Unite în fața Adunării Generale?

Pagina: 1 2 3 4 5 6 7

adaugă un comentariu

*