A 66-a sesiune a Adunării Generale a Națiunilor Unite văzută de Fidel Castro

În continuare,  își expune ininteligibila filozofie:

”Pentru a face față distrugerii mondiale trebuie să luptăm pentru o lume fără arme nucleare; în ultimii doi ani am început să mergem pe această cale. De la Summitt-ul de la Washington multe națiuni au început să-și asigure materialul nuclear contra unor posibili teroriști.”

Poate exista terorism mai mare ca politica agresivă și belicoasă a unei țări al cărei arsenal de arme nucleare ar putea distruge de câteva ori viața umană pe această planetă?

”Statele Unite vor continua să acționeze pentru interzicerea testelor cu materiale nucleare și  a materialelor pentru aceste arme nucleare”,  ne promite Obama. ”Am început să avansăm în sensul corect. Statele Unite sunt angajate  să-și îndeplinească obligațiile, dar când ne îndeplinim obligațiile așteptăm ca și instituțiile să ne ajute să limităm expansiunea acestor arme (…) Iranul nu a putut să demonstreze că programul său  de arme nucleare este pașnic.”

Iar vine cu morișca! Dar de data aceasta Iranul nu este singur; este însoțit de Republica Democrată Coreeană.

”Coreea de Nord mai trebuie încă să ia măsuri pentru a-și reduce armele nucleare și poziția beligerantă contra Sudului. Există un viitor cu multe posibilități  pentru popoarele din aceste țări dacă guvernele lor  își îndeplinesc obligațiile internaționale, dar dacă  vor continua pe aceeași cale  în afara dreptului internațional,  trebuie să  simtă presiuni mai mari de izolare,  de aceea angajamentul nostru este  că pacea și securitatea impun ca  acest lucru să se facă în acest fel.”

Dacă Premiul nostru Nobel se autoînșală, lucru care  rămâne de dovedit,  asta  explică incredibilele contradicții ale raționamentelor lui și confuzia  semănată printre ascultători. Nu există nici un pic de etică, și nici măcar de politică, în intenția sa de a justifica anunțata decizie de a  opune veto oricărei rezoluții în favoarea  recunoașterii Palestinei ca Stat independent și membru al Națiunilor Unite.  Până și politicienii care  nu împărtășesc deloc o gândire socialistă și conduc partide care au fost  aliați apropiați ai lui Augusto Pinochet, proclamă dreptul Palestinei de a fi membru al ONU.

Cuvintele lui Barack Obama despre tema principală care se dezbate astăzi la Adunarea Generală a acestei organizații,  pot fi aplaudate numai de tunuri, rachete și  bombardiere ale NATO.

Restul discursului său sunt cuvinte goale, lipsite de autoritate morală și de sens. Să observăm, de exemplu,  cât de orfane de idei au fost, în timp ce  lumea înfometată și jefuită de transnaționalele și consumismul țărilor capitaliste dezvoltate, Obama proclamă: ”Pentru a depăși bolile trebuie îmbunătățite sistemele de sănătate. Vom continua să luptăm contra SIDA, tuberculozei și paludismului; ne vom concentra pe sănătatea adulților și copiilor, și trebuie să detectăm și să luptăm contra oricărui pericol  biologic ca H1N1, sau o amenințare teroristă sau o boală.””Acțiunile în materie de schimbare climatică: Trebuie să folosim resursele scăzute și continuăm munca pentru a construi, pe baza a ceea ce s-a făcut la Copenhaga și Cancun, pentru ca marile economii să continue cu angajamentul lor. Împreună trebuie să lucrăm pentru a transforma energia care este motorul economiilor și să-i sprijinim pe alții să avanseze cu economiile lor.  Acesta este angajamentul pentru următoarele generații, și pentru a garanta ca societățile să obțină potențialități trebuie să permitem ca și cetățenii să-și obțină potențialitățile lor.”

Toată lumea știe că Statele Unite nu au semnat Protocolul de la Kyoto și au sabotat toate eforturile de salvare a omenirii de teribilele consecințe ale schimbării climatice, în ciuda faptului că este o țară care consumă o parte considerabilă și disproporționată din combustibilul și resursele mondiale.

Să reținem cuvintele idilice cu care vrea să măgulească pe oamenii de stat întruniți acolo:

”Nu există un drum drept, nici un singur drum spre succes,  venim din culturi diferite și avem istorii diferite; dar nu putem să uităm că atunci când ne-am adunat aici ca șefi de guverne, reprezentăm cetățeni care împărtășesc aspirațiile fundamentale, aceleași: de a trăi în demnitate și libertate; de a avea o educație și a obține posibilități; de a-și iubi familia, și de a iubi și venera zeii lor; de a trăi într-o pace care face ca viața să merite a fi trăită; natura unei lumi imperfecte face să fi învățat aceste lecții de fiecare zi.”

”…de ce cei care au trăit înainte de noi credeau că pacea este mai bună decât războiul, și pacea este mai bună decât represiunea și că prosperitatea este mai bună decât sărăcia.  Acesta este mesajul care vine, nu de la capitale, ci de la popoare, de la oameni, și când s-a fondat acest pilon, Truman a venit și a spus: Națiunile Unite sunt expresia de bază a naturii morale a aspirațiilor ființei umane. Trăim într-o lume care se schimbă cu mare viteză, aceasta este o lecție pe care nu trebuie s-o uităm niciodată. Pacea este dificilă, dar știm că este posibilă, de aceea  trebuie să decidem împreună pentru ca  aceasta să fie definită  de speranțe și nu de temeri.  Împreună trebuie să obținem pacea, o pace care să fie durabilă. Vă mulțumesc.”

Dacă-l asculți până la final meriți ceva mai mult decât gratitudine, meriți un premiu.

Așa cum am spus deja, în primele ore ale după-amiezii i-a venit rândul la cuvânt lui Evo Morales Ayma, Președintele Statului Plurinațional Bolivia, care a intrat rapid în temele esențiale.

”…există o diferență clară între cultura vieții  față de cultura morții, există o diferență clară între adevăr față de falsitate, o profundă diferență între pace față de război.”

”…simt că va fi dificil să ne înțelegem cu politicile economice care concentrează capitalul în puține mâini. Datele demonstrează că 1% din populația lumii  concentrează 50% din bogății. Dacă există aceste diferențe profunde, cum ar putea fi rezolvată problema sărăciei? Și dacă nu terminăm cu sărăcia, cum va putea fi asigurată o pace durabilă? ”De copil îmi aduc perfect de bine aminte că înainte, când era o răscoală a popoarelor contra sistemului capitalist, contra modelelor economice de jefuire permanentă a  resurselor noastre naturale,   liderii sindicali, liderii politici cu tendințe de stânga, erau acuzați că sunt comuniști ca să fie arestați; contra forțelor sociale  se intervenea  militar: izolare, exil, omoruri, persecuții, încarcerare, acuzați de comunism, de socialism, de maoism, de marxism-leninism. Îmi pare rău că s-a terminat cu aceste lucruri, acum  deja nu mai suntem acuzați de marxism-leninism, ci  acum sunt alte instrumente ca traficul de droguri și terorismul…”

”…pregătesc intervenții când președinții lor, când guvernele lor, când popoarele nu sunt pro-capitaliste, nici pro-imperialiste” …”se vorbește despre o pace durabilă. Cum poate exista o pace durabilă cu baze militare americane? Cum poate exista pace durabilă cu intervenții militare?”

”La ce slujesc aceste Națiuni Unite, dacă aici un grup de țări decide intervenții, masacre?”

”Dacă vrem ca această organizație a Națiunilor Unite să aibă autoritata pentru a face să fie respectate rezoluțiile,  atunci trebuie să începem să ne gândim la  refondarea Națiunilor Unite…”

Pagina: 1 2 3 4 5 6 7

adaugă un comentariu

*