A 66-a sesiune a Adunării Generale a Națiunilor Unite văzută de Fidel Castro

”În fiecare an Națiunile Unite decid aproape pentru sută la sută din națiuni, cu excepția Statelor Unite și Israelului, să fie deblocată, să se termine cu blocada economică contra Cubei, și cine  face să se respecte această decizie? Desigur, Consiliul de Securitate  nu va face niciodată să se respecte această rezoluție a Națiunilor Unite (…) Nu pot înțelege cum într-o organizație a tuturor țărilor din lume rezoluțiile  ei nu sunt respectate.  Ce înseamnă Națiunile Unite?”

”Vreau să vă spun că Bolivia nu întoarce spatele recunoașterii Palestinei la Națiunile Unite. Poziția noastră este  că Bolivia  urează bun-venit Palestinei la Națiunile Unite.”

”Dv. știți, amabili ascultători, că eu vin din Mișcarea Țărănească  indigenă, și familiile noastre când vorbesc de o întreprindere se gândesc că întreprinderea are mulți bani, poartă mulți bani, sunt milionari, și n-ar putea să înțeleagă cum o întreprindere cere Statului să-i împrumute bani pentru investiția corespunzătoare. De aceea spun că aceste entități financiare internaționale sunt cele care fac afaceri prin întreprinderile private; dar  cine trebuie să plătească? Tocmai popoarele sunt acelea care plătesc, Statele.”

”…Bolivia  cu Chile, avem un proces istoric pentru a ne reîntoarce  la ieșirea la mare cu suveranitate, la Pacific. De aceea, Bolivia a luat decizia de a  apela la tribunale internaționale, pentru a cere o ieșire utilă, suverană la Oceanul Pacific”.

”Rezoluția 37/10 a Adunării Generale a ONU, din 15 noiembrie 1982, stabilește că ”a  apela la un Tribunal Internațional de Justiție pentru a rezolva litigiile dintre State nu trebuie considerat ca un act inamical.”

”Bolivia se bazează pe drept și rațiune pentru a apela la un Tribunal Internațional pentru că  claustrarea ei este rezultatul unui război injust, o invazie.  A cere o soluție în mediul internațional reprezintă pentru Bolivia  repararea unei injustiții istorice”.

”Bolivia este un Stat pacifist care privilegiază dialogul cu țările vecine, și pentru aceasta menține deschise canalele de negociere  bilaterală cu chile, fără de care  ar însemna să renunțe la dreptul său de a  apela la un Tribunal Internațional…”

”Popoarele noastre nu sunt responsabile de claustrarea maritimă a Boliviei, responsabilii sunt oligarhiile, transnaționalele  care ca întotdeauna pun stăpânire pe resursele naturale.

”Tratatul din 1904 nu a adus pacea, nici prietenia, a făcut ca  peste un secol Bolivia să nu aibă acces la un port al său.”

”…în regiunea Americii se făurește altă mișcare a tuturor țărilor Americii Latine și Caraibelor, aș spune o nouă OSA fără Statele Unite, ca să ne eliberăm de anumite impuneri, din fericire, cu mica experiență pe care o avem din UASUR. (…) deja nu mai avem nevoie, dacă există vreun conflict între țări (…) să vină  cineva de sus și din afară să facă ordine.”

”Și mai vreau să profit de această ocazie  despre o temă centrală: lupta contra traficului de droguri. Lupta contra narcotraficului este folosită de imperialismul nordamerican în scopuri net politice. DEA Statelor Unite în Bolivia nu lupta contra narcotraficului, ci de a controla narcotraficul în scopuri politice.  Dacă era vreun lider sindical, sau vreun lider politic, antiimperialist,  de aceea era DEA acolo:  ca să-l implice.  Mulți lideri, mulți oameni politici au avut de suferit,   ne-am salvat de aceste  urzeli  atât de murdare ale imperiului  de a ne implica în narcotrafic. Și acum continuă încă aceste încercări.”

”Săptămânile trecute spuneau unele medii de comunicare din Statele Unite, că avionul  președinției  era reținut cu urme de cocaină în Statele Unite. Câtă falsitate!, încearcă să dezorienteze populația, încearcă să facă o campanie murdară contra guvernului, chiar contra Statului. Totuși, ce fac Statele Unite?  Discreditează Bolivia și Venezuela.  Ce autoritate morală au Statele Unite ca să acrediteze sau să discrediteze țări din America de Sud sau din America Latină?, când Statele Unite este primul consumator de dorguri din lume, când Statele Unite este unul din producătorii de marijuana din lume, primul producător de marijuana din lume (…)Cu ce autoritate poate acredita sau discredita? Este încă o formă de a înfricoșa sau intimida țările, încearcă să pedepsească țările. Totuși, Bolivia, cu multă responsabilitate,  luptă mai departe contra narcotraficului.

”În același raport al Statelor Unite, adică, al Departamentului de Stat al Statelor Unite,  recunoaște o reducere netă a cultivării  de coca, care a  ameliorat interdicția.”

”Dar unde este piața? Piața  este originea narcotraficului și piața este aici. Și cine discreditează Statele Unite pentru că nu a micșorat piața?”

”Azi dimineață, Președintele Calderon, al Mexicului, spunea că piața drogurilor continuă să crească și că de ce nu există responsabilități pentru eradicarea pieței. (…)Să facem o luptă comună. (…) În Bolivia nu ne temem, și trebuie  terminat cu secretul bancar dacă vrem  să ducem o luptă frontală contra narcotraficului.”

”…Una dintre crize, pe lângă criza capitalismului, este criza alimentară. (…)avem o mică experiență în Bolivia: se dau credite producătorilor de orez, porumb, grâu și soia, cu 0% dobândă, și chiar ei pot plăti cu produsele  datoria, este vorba de alimente; sau credite  blânde pentru încurajarea producției. Totuși, băncile internaționale n-au luat niciodată în considerație pe micul producător,  nu iau în considerație niciodată asociațiile, cooperativele,  care pot foarte bine să contribuie dacă li se dă posibiltiatea. (…) Trebuie să terminăm cu comerțul așa numit de competitivitate.”

”Într-o competiție, cine câștigă?, cel mai puternic, cel care are cele mai multe avantaje, întotdeauna transnaționalele, și ce este micul producător?,  ce mai este  acea familie mică care vrea  să răzbească prin  efortul propriu? (…) Cu o politică de competitivitate  sigur nu vom rezolva niciodată  problema sărăciei.”

”Dar, în fine, pentru a încheia această intervenție vreau să vă spun că criza capitalismului  a devenit deja de neplătit. (…) Criza economică a capitalismului nu este numai conjuncturală, ci este structurală, și ce fac țările capitaliste sau țările imperialiste?, caută orice pretext pentru a interveni într-o țară și pentru a-i scoate resursele naturale.”

”În această dimineață Președintele Statelor Unite spunea că Irakul s-a eliberat deja, că se va guverna singur. Irakienii vor putea să se guverneze, dar petrolul irakienilor în mâna cui este acum?”

”Au salutat, zice, că s-a terminat cu autocrația în Libia, acum este democrație; poate exista democrație, dar petrolul Libiei în mâna cui rămâne acum? (…) bombardamentele nu erau din vina lui Gaddafi, din vina rebelilor, ci  pentru că  era căutat petrolul  Libiei.”

”Prin urmare, criza, criza capitalismului,  vor s-o depășească, vor s-o depășească luându-ne resursele noastre naturale, petrolul nostru, gazele noastre, resursele noastre naturale.”

”Avem o responsabilitate enormă: să apărăm drepturile Mamei Terra.”

”…Cea mai bună  modalitate de a apăra drepturile omului este acum  apărând drepturile Mamei Terra (…) aici avem o enormă responsabilitate de a aproba drepturile Mamei Terra.  Recent, acum 60 de ani au aprobat Declarația Universală a Drepturilor Omului. Recent,  cu 60 de ani în urmă, și-au dat seama la Națiunile Unite că și ființa umană are drepturile ei. Apoi drepturile politice, drepturile economice, drepturile popoarelor indigene, acum avem o enormă responsabilitate: cum să apărăm drepturile Mamei Terra.”

”De asemenea, suntem convinși că creșterea infinită  pe o planetă finită este insustenabilă și imposibilă, limita  de creștere este capacitatea degenerativă a ecosistemelor de pe Terra. (…) facem un apel la (…) un nou decalog de revendicări sociale: în sistemele financiare, resursele naturale, serviciile  de bază, producția,  demnitatea și suveranitatea, și cu această bază să începem să refondăm Națiunile Unite pentru ca Națiunile Unite să fie instanța supremă pentru soluționarea  problemelor păcii, sărăciei, demnității și suveranității popoarelor lumii.”

”Sperăm ca această experiență trăită ca Președinte să poată servi la ceva  nouă tuturor,  așa cum și eu învăț de la Dv. pentru a continua  să acționez pentru egalitate și demnitatea poporului bolivian. Vă mulțumesc.”

După concepțiile  esențiale ale lui Evo Morales, Președintele Autorității Naționale Palestiniene, Mahmud Abbas,  căruia i-au dat cuvântul peste două zile, a expus suferințele dramatice ale locuitorilor Palestinei:

”…injustiția istorică crasă comisă la adresa poporului nostru,  prin care s-a convenit stabilirea  Statului Palestina pe numai 22% din teritoriul Palestinei și mai ales,  teritoriul palestinian pe care l-a ocupat Israel în 1967. Acest pas istoric, pe care l-au aplaudat  Statele lumii, a permis o contemporizare istorică care ar permite  pacea pe pământul păcii.”…”(…) Poporul nostru va continua prin rezistență pașnică populară să se opună ocupației Israelului, așezărilor și politicii lui de apartheid, precum și construirii zidului de anexare rasistă (…), înarmat cu vise, curaj, speranță și devize în fața tancurilor, gazelor lacrimogene, buldozerelor și gloanțelor.”… ”…vrem să dăm mâna guvernului și poporului israelian pentru impunerea păcii, și le spun: să construim împreună, urgent,  un viitor pentru  copiii noștri în care să se poată bucura de libertate, securitate și prosperitate. (…) Să construim relații de cooperare care să se bazeze pe paritate, echitate și prietenie  între două State vecine, Palestina și Israel, în loc de politici de ocupație, așezări, război și  eliminarea celuilalt.”

A trecut aproape jumătate de secol de la acea brutală ocupare promovată și sprijinită de Statele Unite. Totuși, abia trece o zi  fără ca zidul să nu se ridice, monstruoase echipamente mecanice distrug locuințe ale palestinienilor și  câte un tânăr, sau chiar adolescent palestinian, să nu cadă rănit sau răpus.

Cât adevăr conțineau cuvintele lui Evo!

FIDEL CASTRO RUZ
25 -26 septembrie 2011

Pagina: 1 2 3 4 5 6 7

adaugă un comentariu

*