DRUMURILE CARE DUC LA DEZASTRU

Această Reflecție ar putea fi scrisă astăzi, mâine sau în orice altă zi fără riscul de a greși. Specia noastră se confruntă cu probleme noi. Când am spus, acum 20 de ani, la Conferința Națiunilor Unite  pentru Mediu și Dezvoltare, de la Rio de Janeiro, că o specie era în pericol de dispariție, aveam mai puține motive  decât astăzi pentru a avertiza  asupra unui pericol pe care-l vedeam poate  abia peste 100 de ani. Pe atunci  o mână de lideri ai țărilor  celor mai puternice manipulau lumea. Au aplaudat din pură curtoazie cuvintele mele și au continuat  placid să sape mormântul speciei noastre.

Părea că pe planeta noastră domnește bunul simț și ordinea. De ceva timp dezvoltarea economică  sprijinită de tehnologie și știință părea să fie Alfa și Omega societății umane.

Acum totul este mult mai clar. Adevăruri profunde și-au croit calea. Aproape 200 de state, presupus independente, constituie organizația politică căreia în teorie îi revine conducerea destinelor lumii.

Circa 25 000 de arme nucleare în mâna forțelor aliate sau antagonice dispuse să apere ordinea schimbătoare, din interes sau din necesitate,  reduc virtual la zero drepturile a  miliarde de persoane.

Nu voi comite naivitatea de a atribui Rusiei sau Chinei răspunderea pentru dezvoltarea acestui tip de arme, după monstruosul măcel de la Hiroshima și Nagasaki, ordonat de Truman, după moartea lui Roosevelt.

Nici nu voi  cădea în greșala  de a nega holocaustul care a însemnat moartea a milioane de copii și adulți, bărbați și femei, în special evrei, țigani, ruși sau de alte naționalități, care au fost victime ale nazismului.  De aceea repugnă politica infamă a celor care-i neagă oporului palestinian dreptul său la existență.

Poate cineva ar putea crede că Statele Unite ar fi capabile să acționeze cu detașare că ar fi scutite de dezastrul inevitabil care le așteaptă?

În câteva săptămâni cele 40 de milioane de dolari pe care președintele Obama a promis că-i va strânge pentru campania sa electorală vor servi numai ca să demonstreze că moneda țării sale este foarte devalorizată și că Statele Unite, cu  insolita datorie publică în creștere care se apropie de  20 de miliarde de milioane de dolari, trăiește din banii pe care-i tipărește și nu din ceea ce produce. Restul lumii plătește ceea ce ei delapidează.

Și nimeni nu crede că candidatul democrat ar fi mai bun sau mai rău decât adversarii lui republicani: oricum s-ar chema, Mitt Romney sau Rick Santorum. Ani lumină îi despart pe cei trei de personaje atât de remarcabile ca  Abraham Lincoln sau Martin Luther King.  Este într-adevăr neobișnuit să observi o națiune atât de puternică tehnologic cu un guvern atât de orfan de idei și valori morale.

Iranul nu posedă arme nucleare. Este acuzat că produce uraniu îmbogățit care servește de combustibil energetic sau componentă de uz medical.  Vrei sau nu vrei, posesia sau producția  acestuia nu este echivalentă cu fabricarea de arme nucleare. Zeci de țări folosesc uraniu îmbogățit ca sursă de energie, dar acesta nu poate fi folosit la confecționarea unei arme nucleare fără un proces prealabil și complex de purificare.

Totuși, Israel, care cu ajutorul și cooperarea Statelor Unite a fabricat armament nuclear fără să informeze sau să dea socoteală cuiva, nu recunoaște nici astăzi că posedă asemenea arme, dispune de sute. Pentru a împiedica desfășurarea de cercetări în țările arabe vecine a atacat și distrus reactoarele din Irak și Siria. A declarat de asemenea  intenția de a ataca și distruge centrele de producție de combustibil nuclear din Iran.

În jurul acestei teme cruciale s-a rotit politica internațională în această complexă și periculoasă regiune a lumii, unde se produce și este furnizată cea mai mare parte din combustibilul care mișcă economia mondială.

Eliminarea selectivă a savanților eminenți din Iran, de către Israel și aliații din NATO, a devenit o practică care incită la ură și răzbunare.

Guvernul Israelului a declarat deschis intenția sa de a ataca uzina producătoare de uraniu îmbogățit din Iran, iar guvernul Statelor Unite a investit sute de milioane de dolari în fabricarea unei bombe cu acest scop.

La 16 martie 2012, Michel Chossudovsky și Finian Cunninghan au publicat un articol în care revelează că ”Un important general al Forței Aeriene a SUA a descris cea mai mare bombă convențională  -  distrugătoarea de bunkere de 13, 6 tone – ca ”grandioasă pentru un atac militar contra Iranului.

”Un comentariu atât de locvace despre un artefact asasin masiv  a avut loc în aceeași săptămână în care președintele Barack Obama s-a prezentat pentru a avertiza să nu se mai vorbească cu ușurință despre un război în Golful Persic.” ”Herbert Carlisle, vice-șeful Statului Major pentru operațiuni al Forței Aeriene a SUA a adăugat că probabil bomba va fi folosită în orice atac contra Iranului ordonat de Washington.

”MOP, la care de asemenea se referă ca ”mama tuturor bombelor”, este proiectată să treacă prin 60 de metri de beton înainte de a se detona bomba masivă. Se crede că este cea mai mare armă convențională, ne-nucleară, din arsenalul american.”

”Pentagonul planifică un proces de distrugeri ample a infrastructurii din Iran și victime civile masive prin folosirea combinată ade bombe nucleare tactice și monstruoasele bombe convenționale cu nori în formă de ciupercă, inclusiv MOAB și cea mai mare GBU-57A/B sau Massive Ordnance Penetrator (MOP), care depășește pe MOAB în capacitatea distructivă.

”MOP este descrisă ca o puternică bombă nouă care țintește direct instalațiile nucleare subterane din Iran și Coreea de Nord. Imensa bombă – mai lungă decât 11 persoane așezate umăr la umăr, sau peste 6 m de la bază la vârf.”

Îi rog pe cititori să mă ierte pentru limbajul acesta încâlcit de jargon militar.

După cum se poate aprecia, asemenea calcule pleacă de la presupunerea că combatanții iranieni, care însumează milioane de bărbați și femei cunoscuți pentru fervoarea lor religioasă și tradițiile de  luptă,  se vor preda fără să tragă un foc.

În zilele din urmă iranienii au văzut cum soldații Statelor Unite care ocupă Afganistanul, în abia trei săptămâni, au urinat pe cadavrele afganilor asasinați, au ars  cărți ale Coranului și au asasinat peste 15  cetățeni fără apărare.

Să ne imaginăm forțele Statelor Unite  lansând bombe monstruoase asupra unităților industriale, capabile să penetreze 60 de metri de beton. N-a mai fost concepută niciodată o asemenea aventură.

Nu mai este nevoie de nici un cuvânt în plus pentru a înțelege gravitatea acestei politici. Pe acest drum specia noastră va fi împinsă inexorabil către dezastru. Dacă nu învățăm să înțelegem, nu vom învăța niciodată să supraviețuim.

În ceea ce mă privește, nu am nici cea mai mică îndoială că Statele Unite sunt pe punctul de a comite și conduce lumea spre cea mai mare greșală din istoria lor.

FIDEL CASTRO RUZ

21 martie 2012

Ora 7:35 pm.

adaugă un comentariu

*