ILUZIILE LUI STEPHEN HARPER

Cred, fără intenția de a ofensa pe cineva, că așa se numește Prim-ministrul Canadei. O deduc dintr-o declarație publicată în ”Miercurea Sfântă” de un purtător de cuvânt al Ministrului de Externe al acestei țări. Sunt aproape 200 Statele, presupus independente, care compun Organizația Națiunilor Unite. Se schimbă permanent sau sunt schimbate.  Multe sunt persoane onorabile și prietene ale Cubei, dar nu este posibil să-ți amintești amănuntele despre fiecare.

În a doua jumătate a secolului XX am avut privilegiul de a trăi ani de studiu intens, și de a constata că canadienii, situați în extremul nord al acestei emisfere, au fost întotdeauna respectuoși față de țara noastră. Investeau în domenii de interes pentru ei și făceau comerț cu Cuba, dar nu interveneau în treburile interne ale statului nostru.

Procesul revoluționar inițiat la 1 Ianuarie 1959 nu a impliat măsuri care să le afecteze interesele, lucru luat în considerație  de Revoluție pentru menținerea de relații normale și constructive cu autoritățile țării în care se făcea un efort intens pentru dezvoltarea proprie. Deci nu au fost complici la blocada economică, la război, și la invazia mercenară pe care Statele Unite  le-au aplicat Cubei.

În mai 1948, an în care s-a înființat OSA, instituție cu o istorie rușinoasă care a spulberat puținul care rămăsese din visul eliberatorilor Americii, Canada  era departe de a aparține acesteia. Acest ststut s-a menținut timp de peste 40 de ani, până în 1990. Unii dintre lideri ne-au vizitat. Unul dintre ei a fost Pierre Elliott Trudeau, om politic strălucit și curajos, mort prematur, la ale cărui funeralii am asistat în numele Cubei.

Se presupune că OSA ar fi o organizație regională compusă din Statele suverane din această emisferă. Asemenea afirmație, ca multe altele de consum zilnic,  ascunde un mare număr de minciuni. Ce putem face este să fim conștienți de ele, dacă se păstrează spiritul de luptă și speranța unei lumi mai demne.

Se presupune că OSA ar fi o organizație panamericană.  O țară oarecare din Europa, Africa, Asia sau Oceania, n-ar putea să aparțină OSA pentru că posedă o colonie, ca Franța în Guadalupe, sau Țările de Jos în Curazao. Dar colonialismul britanic nu putea defini statutul Canadei și să explice dacă era o colonie, o republică sau un regat.

Șeful statului canadian este Regina Angliei Elisabeta a II-a, deși  aceasta a împuternicit cu atribuțiile sale pe un Guvernator General desemnat de ea.  În acest fel ar trebui să ne întrebăm dacă Regatul Unit face și el parte din OSA.

La rândul său, onorabilul Ministru de Externe al Canadei nu îndrăznește să spună dacă sprijină sau nu Argentina în spinoasa problemă a Malvinelor. Exprimă numai dorințe dătătoare de fericire să domnească pacea între cele două țări, dar acolo Marea Britanie posedă cea mai mare bază militară din afara teritoriului săucare încalcă suveranitatea Argentinei, nu s-a scuzat că a scufundat  vasul Belgrano care se afla în afara  apelor jurisdicționale stabilite de ei înșiși și a provocat sacrificarea inutilă a sute de tineri care-și  îndeplineau serviciul militar. Ar trebui întrebați Obama și Harper ce poziție vor adopta față de cererea foarte justă să fie redată suveranitatea Argentinei asupra Insulelor, și să nu mai fie privată de resursele energetice și de pescuit de care are atâta nevoie pentru dezvoltarea țării.M-am mirat într-adevăr când am intrat în adâncime în datele activităților  transnaționalelor canadiene în America Latină. Cunoșteam daunele pe care iancheii le impuneau poporului Canadei. Obligau țara să caute petrol extrăgându-l de pe mari suprafețe de nisip impregnat cu acest lichid, provocând daune ireparabile mediului acestei frumoase și întinse țări.

Daunele incredibile erau cele pe care  companiile canadiene specializate în căutarea de aur, metale prețioase și material radioactiv le provocau milioanelor de oameni.

Într-un articol publicat pe site web Alainet acum o săptămână, semnat de o ingineră în Calitatea Mediului,  ne introduce mai amînunțit în materia pe care de nenumărate ori am menționat-o ca  una din principalele dezastre care lovesc milioane de persoane.

”Întreprinderile miniere, 60% din care sunt cu capital canadian, lucrează după logica profitului maxim, la costuri scăzute și pe termen scurt, condiții care sunt și mai avantajoase dacă, în locul unde se instalează,  se plătesc impozite minime și există foarte puține angajamente ambientale și sociale.”

”Legile mineritului din țările noastre nu  cuprind obligații și metodologii pentru controlul impactului ambiental și social.”

”Impozitul pe care întreprinderile miniere le plătesc țărilor din regiune sunt în medie   de nu mai mult de 1,5% din veniturile obținute.”

”Lupta socială contra mineritului, în special de metale,  a crescut pe măsură ce generații întregi au văzut  impactul ambiental și social.”

”Guatemala are o forță de rezistență în fața proiectelor miniere care este admirabilă, grație conștiinței pe care o au popoarele indigene de valoarea  teritoriilor lor și a resurselor naturale ca moșteniri ancestrale inestimabile. Totuși, în ultimii 10 ani, consecințele acestei lupte s-au văzut în asasinarea a 120 de activiști și apărători ai Drepturilor Omului.”

În același articol se semnalează ceea ce se întâmplă în El Salvador, Honduras, Nicaragua și Costa Rica, cu cifre care obligă la o gândire profundă asupra gravității și  rigorii jafului nemilos care se comite cu resursele naturale ale țărilor noastre și ipotecând viitorul latinoamericanilor.

Prezența Dilmei Rousseff, în drum spre țara sa, cu escală la Washington, va servi  ca Obama să se încredințeze  că deși  unii se distrează diabolic rostind discursuri mieroase, America Latină este departe de a fi  un cor de țări care cerșesc pomană.

Cămășile guayabera pe care le va folosi Obama la Cartagena este una din marile teme ale agențiilor de știri: ”Edgar Gomez a creat una pentru președintele Statelor Unite, Barack Obama,  care o va îmbrăca la Conferința la nivel înalt a Americilor”, ne spune fiica creatorului, și adaugă: ”Este vorba de o guayabera albă, sobră și lucrată de mână mai frumos ca de obicei.”

Imediat agenția de știri adaugă: ”Această cămașă caraibiană își are origina pe malurile râului Yayabo, din Cuba, de aceea inițial s-au numit yayaberas.

Curios este, amabili cititori, că Cuba  Cubei i se interzice participarea la acest  summitt, dar guayaberas nu. Cine/și poate ține râsul? Hai repede să-l anunțăm pe Harper.

 

FIDEL CASTRO RUZ

8 aprilie 2012

Ora 8:24 pm

adaugă un comentariu

*