NEVOIA DE A NE ÎMBOGĂȚI CUNOȘTINȚELE

Scenele filmate de la măcelul din Libia, care au devenit cunoscute, indignează prin lipsa totală a umanismului și minciunile grosolane au au servit de pretext pentru a invada și a pune stăpânire pe resursele naturale ale acestei țări.

Cu peste 25 de mii de misiuni de luptă, aviația militară a NATO a sprijinit monstruoasa crimă.

Au afirmat că Guvernul Libiei poseda fonduri în străinătate care depășeau 200 de miliarde de dolari. Nimeni nu știe în acest moment unde se află și ce s-a făcut cu acești bani.

Un proces electoral fraudulos a asigurat adjudecarea președinției țării celei mai puternice de către George W. Bush, un alcoolic fără tratament medical și fără cele mai elementare principii etice, care a ordonat absolvenților de la West Point să fie gata să atace prin surprindere și fără aviz prealabil 60 sau mai multe obscure colțuri din lume.

Un asemenea alienat, cu o valijoară, putea decide uzul a mii de arme nucleare, cu un procent minim  din acestea putea pune capăt vieții umane pe planetă.Este de tristă amintire că  de partea opusă a superputerii ianchee, alt alienat, cu trei sticle de vodka în stomac, a proclamat dezintegrarea URSS și desființarea a peste 400 de amplasamente nucleare în a căror rază se aflau toate bazele militare care amenințau această țară.

Acele evenimente n-au constituit o surpriză. Îndelungații  ani de luptă, experiența dobândită, contactul cu evenimentele, ideile și procesele istorice nu lăsau loc nici unei surprize.

Astăzi conducătorii ruși încearcă să reconstituie acel Stat puternic a cărui creare a costat atâta efort și sacrificii.

Când Papa Ioan Paul II a vizitat țara noastră în 1998, de mai multe ori înainte am discutat pe diferite teme cu trimișii săi. Îmi amintesc în mod deosebit ocazia în care ne-am așezat să cinăm într-o mică sală a Palatului Revoluției cu Joaquin Navarro Valls, Purtătorul de cuvânt al Papei, așezat în fața mea. La dreapta  stătea un  preot amabil și inteligent care venea cu Purtătorul de cuvânt și-l însoțea pe Ioan Paul II la slujbe.

Curios să aflu amănunte, l-am întrebat pe Navarro Valls: Dv. credeți că imensul cer cu milioane de stele a fost făcut pentru plăcerea locuitorilor Terrei când ne învrednicim să privim în sus în vreo noapte? ”Absolut” – mi-a răspuns. ”Este singura planetă locuită din Univers”.

Atunci m-am adresat preotului și i-am spus Ce credeți despre asta părinte? Îmi răspunde: ”După judecata mea  există un 99,9% posibilitatea să existe viață inteligentă și pe altă planetă”. Răspunsul nu încălca nici un principiu religios. Mental am înmulțit nu știu de câte ori cifra. Era tipul de răspuns pe care  eu îl considera coresct și serios.

Mai apoi, acel părinte a fost întotdeauna  prietenos cu țara noastră. Pentru a împărtăși prietenia nu trebuie să împărtășești și credința religioasă.

Astăzi, joi, cu se întâmplă cu o frecvență crescândă,  o entitate europeană cu o cunoscută solvență în această temă scrie textual:

”Ar putea exista mii de milioane de planete nu mult mai mari ca Terra orbitând în jurul unor stele debile din galaxia noastră, conform unei echipe internaționale de astronomi.

”Acest număr estimat de ”super-Terra” – planete cu depână la zece ori masa Terrei – se bazează pe detectări deja realizate și apoi extrapolate pentru a include populația așa numitelor ”stele pitice” din Calea Lactee.

”Nole noastre observații cu Harps arată că circa 40% din stelele pitice roșii au câte o ”super-Terra” pe orbită în zona locuibilă, unde poate exista apă în stare lichidă la suprafața planetei”, a spus Xabier Bonfills, șeful echipei de la Observatorul de Științe ale Universului de la Grenoble, Franța.

”Datorită faptului că piticele roșii sunt atât de comune – există circa 160 000 de milioane în Calea Lactee – ne poartă către rezultate surprinzătoare că există zeci de milioane  de asemenea planete numai în galaxia noastră.””Studiile lor sugerează că există ”super-TERRE” în zone locuibile  în 41% din cazuri, cu o rată de 28 până la 95%.

”40% dintre stelele pitice roșii au o ”super-Terra” pe orbită în zona lor locuibilă, unde poate exista apă în stare lichidă.”

”Acest lucru ne duce  la întrebarea evidentă dacă vreuna din aceste planete nu este numai locuibilă ci și dacă are viață.”

”Dar aceste stele sunt predispuse la explozii stelare, care pot pot inunda planetele apropiate cu raze X sau radiații ultraviolete, ceea ce poate face mai puțin probabilă existența vieții.

”Avem idee de cum să găsim urme de viață pe aceste planete”, a spus cercetătorul de la Observatorul din Genova, Stephane Udry.”

”Dacă putem vedea urme de elemente  de viață ca oxigenul în această lumină, atunci am  putea obține indicii dacă este viață pe acea planetă.”

Simpla lectură a acestor știri demonstrează posibilitatea și necesitatea de a ne îmbogăți cunoștințele, azi fragmentate și dispersate.

Poate acest lucru ne va duce la poziții mai critice  față de superficialitatea cu care  abordăm problemele atât culturale cât și materiale. Eu n-am nici cea mai mică îndoială că lumea noastră se schimbă mult și mai accelerat decât suntem capabili să ne imaginăm.

 

FIDEL CASTRO RUZ

29 martie 2012

Ora 8:15 pm.

adaugă un comentariu

*