PREMIUL NOBEL PENTRU PACE

Abia dacă voi vorbi despre poporul cubanez, care într-o zi a măturat din Patria lui dominația Statelor Unite, pe când sistemul imperialist atinsese  apogeul puterii.

Bărbați și femei de cele mai diferite vârste s-au văzut defilând la 1 Mai prin piețele simbol din toate provinciile țării.

Revoluția noastră a apărut în locul cel mai puțin așteptat de imperiu, în emisfera unde se comporta ca un stăpân absolut.

Cuba a fost ultima țară care s-a eliberat de jugul colonial spaniol și prima care  s-a scuturat de  odioasa tutelă imperialistă.

Mă gândesc astăzi mai mult la frățeasca Republică Bolivariană Venezuela și la lupta ei eroică  contra jafului nemilos  al resurselor cu care  natura a dotat acest nobil popor plin de abnegație, care într-o zi  a ridicat soldați din toate colțurile acestui continent pentru a îngenunchia puterea militară spaniolă.

Cuba nu are nevoie să explice de ce am fost solidari, nu numai cu toate țările din această emisferă, ci și cu multe din Africa și alte regiuni ale lumii.

Revoluția Bolivariană a fost și ea solidară cu Patria noastră, iar sprijinul acordat țării noastre  a devenit un fapt de mare importanță în anii Perioadei Speciale. Această cooperare totuși nu a fost rodul vreunei cereri din partea Cubei, așa cum n-a fost nici pusă vreo condiție popoarelor care  au avut nevoie de serviciile nostre  medicale sau educaționale.  Venezuelei i-am fi acordat în orice împrejurare  ajutorul maxim.

A coopera cu alte popoare  exploatate și sărace a fost întotdeauna pentru revoluționarii cubanezi un principiu politic și o datorie față de umanitate.

Mă bucur enorm să observ, cum am făcut ieri  la Televiziunea venezueliană și TeleSur, impactul profund pe care  l-a avut în rândul poporului frate al Venezuelei Legea Organică a Muncii promulgată de liderul bolivarian și Președinte al Republicii, Hugo Chavez Frias. N-am mai văzut niciodată ceva asemănător pe scena politică  din emisfera noastră.

Am acordat atenție enormei mulțimi care s-a adunat în piețe și pe bulevardele din Caracas și, în special, cuvintele spontane  ale cetățenilor intervievați. De puține ori am văzut,  poate niciodată,  câtă emoție și speranță puneau aceștia în declarațiile  lor. Se putea observa clar că imensa majoritate a populației este formată din lucrători simpli. O adevărată bătălie de idei se poartă cu putere.

Rafael Correa, Președintele Ecuadorului, a declarat  cu curaj  că mai degrabă trăim o schimbare de epocă decât o epocă de schimbări. Ambii, Rafael Correa și Hugo Chavez, sunt creștini. Obama, în schimb, ce este, în ce crede?

La împlinirea unui an de la asasinarea lui Bin Laden, Obama se întrece cu rivalul său Mitt Romney în justificarea acelui act comis într-o instalație apropiată de Academia Militară a Pakistanului, o țară musulmană aliată a Statelor Unite.

Marx și Engels n-au vorbit niciodată de asasinarea burghezilor. În vechea concepție burgheză judecătorii judecau, călăii executau.

Nu este îndoială că Obama a fost creștin; într-una din dimensiunile acestei religii a învățat să-și transmită ideile, o artă care  l-a ajutat mult în ascensiunea  accelerată în cadrul ierarhiei partidului său.

În declarația de principii de la Philadelphia, din iulie 1776, se afirma că toți oamenii se nasc liberi și egali și  tuturor le  conferea Creatorul anumite drepturi. După cum se cunoaște, la  trei sferturi de secol de la independență, sclavii negri continuau să fie vânduți în piețe publice cu femeile și copiii lor, iar după aproape două secole Martin Luther King, Premiul Nobel pentru Pace,  a avut un vis, dar a fost asasinat.

Lui Obama, tribunalul de la Oslo i l-a dăruit și a devenit aproape o legendă. Totuși, milioane de persoane  trebuie că au văzut scenele. Premiul Nobel Barack Obama, a călătorit repede în Afganistan ca și cum lumea ignora asasinatele în masă, arderea cărților sacre ale musulmanilor și  profanarea cadavrelor persoanelor asasinate.

Nici un om onest n-ar fi de acord niciodată cu actele teroriste,  dar are oare dreptul Președintele Statelor Unite  să judece și dreptul să ucidă, transformându-se în tribunal și călău în același timp și să săvârșească asemenea crime într-o țară și contra unui popor din partea cealaltă a planetei?

L-am văzut pe Președintele Statelor Unite urcând cu sărituri treptele unei scări, în cămașă, avansând  în fugă printr-un coridor volant și oprindu-se să rostească un discurs în fața unui contingent numeros de militari care aplaudau fără chef cuvintele ilustrului Președinte. Acei bărbați nu erau toți născuți cetățeni americani.

Mă gândeam la cheltuielile colosale pe care le implică aceste lucruri și pe care lumea le plătește, pentru că cine duce pe umeri această cheltuială enormă care a trecut deja de  15 milioane de milioane de dolari?  Asta oferă omenirii ilustrul Premiu Nobel pentru Pace.

 

FIDEL CASTRO RUZ
3 mai 2012
Ora 7:50 pm.

adaugă un comentariu

*