Scrisoarea Adrianei Perez O’ Connor trimisă soțului ei, Gerardo Hernandez

gerardo2007

Scrisoarea Adrianei Perez O’ Connor trimisă soțului ei, Gerardo Hernandez, unul dintre cei Cinci Eroi cubanezi, deținut la Victorville, California, și condamnat la două închisori pe viață plus 15 ani.

DAR

Iubirea mea, se apropie ziua îndrăgostiților și ne găsește din nou despărțiți; în fiecare an spunem același lucru, aceasta va fi ultima!

Vreau să mă trezesc lângă tine și să te îmbrățișez așa cum face majoritatea perechilor pe care astăzi le invidiez. Este un dret pe care ni l-au furat  de mult timp, peste 14 ani fără să te sărut, fără să te ating, să mă mulțumesc numai auzindu-ți vocea la telefon, când se poate, o carte poștală sau  un amănunt grație creativității care  te caracterizează și sprijinului solidar al celor care fac eforturi ca să ne smulgă un surâs de fericire.

Revăzând niște hârtii și fotografii mi-au atras atenția ultimele pe care le-am făcut de ziua mea în ianuarie 1998 și mă gândeam ce fericiți eram pe atunci, ochii noștri spuneau totul.

Unde este primăvara mea? Unde s-a ascuns soarele pe care l-a uitat grădina mea și mi-a ofilit sufletul?, cum spune cântecul.

M-am pomenit visând că ești liber, întors acasă împreună cu mine și strâns îmbrățișați îți ceream să nu mă mai lași niciodată singură. Vine clipa! Cum spui tu de obicei.

De aceea, în această zi a fericirii, idilelor și darurilor, nu găsesc un dar mai potrivit pentru tine decât să-ți ofer viitorul meu, pentru că ești deja stăpânul trecutului meu și prezentului.

La mulți ani!

Te rog întoarce-te curând, am nevoie de tine, te iubesc.

Bonsai a ta,

7 februarie 2012

http://www.antiterroristas.cu

adaugă un comentariu

*