VOINȚA DE OȚEL

(Prima parte)

Granma și Juventud Rebelde, organe de presă ale Partidului și Tineretului, au publicat acum două zile, vineri, 14 octombrie, un mesaj curajos și energic  adresat poporului Cubei de Eroul Republicii, Rene Gonzalez, după ispășirea sancțiunii odioase și nedrepte de 13 ani,  separat, ca și ceilalți patru eroi care ispășesc condamnări mai îndelungate în închisori la sute de mile una de celelalte.  În nici un moment nu a cedat fermitatea fiecăruia, chiar și atunci când  au fost închiși de repetate ori în celule de pedeapsă, adevărate morminte, fără spațiu de mișcare,  așa cum a decis ”justiția ianchee”, fără să fi comis vreun delict sau să fi avut probe. Dacă această ”justiție” nu a greșit cu ceva, apoi a fost în aceea că a ales tipul de oameni pe care să-i pedepsească.

Lui Rene, în plus, i-au interzis ca timp de trei ani să se întoarcă în Patria lui lângă familie și popor. Va trebui să rămână pe teritoriul țării care i-a impus o pedeapsă atât de nedreaptă.

Pentru toți, și în special pentru cei care am trăit ani critici din istoria Patriei noastre, cuvintele lui Rene ne-au marcat profund.

”Faptul că eu sunt acum  afară din închisoare – spune el -  înseamnă că s-a epuizat  numai o seamă de abuzuri la care am fost supus. (…) încă mai avem patru frați pe care trebuie să-i salvăm și că avem nevoie să fiți alături de noi,  de familiile noastre,  să fie printre voi  care dați  ce aveți mai bun”.

”Pentru mine aceasta este numai o tranșee, un loc nou în care o să continui să lupt ca să se facă dreptate și Cei Cinci să ne putem întoarce lângă voi.”

”Tuturor celor care au fost alături de noi, din toată lumea, care au fost cu miile,  cu ajutorul cărora am reușit să spargem puțin câte puțin această blocadă informativă, această tăcere pe care marile corporații de presă au ridicat-o în acest caz,  vă transmit, din partea Celor Cinci, profunda mea recunoștință, angajamentul meu de  a vă reprezenta așa cum meritați,  fiindcă în definitiv este ceea ce facem  noi Cei Cinci, pentru că nu suntem numai Cinci, suntem un popor întreg care a rezistat timp de 50 de ani și datorită acestui lucru am rezistat și noi (…) și n-o să vă înșelăm așteptările niciodată și întotdeauna vom fi la înălțimea a ceea ce  cu toții meritați.”Cuvintele sincere, ferme și energice ale lui Rene, tonul vocii inconfundabile ale unui luptător care a suportat 13 ani nesfârșiți de pedeapsă brutală și injustă fără să ezite nici o secundă, sunt impresionante într-adevăr.

Tirania imperială nu va putea să susțină minciunile grosolane despre injustiția comisă cu cei Cinci Eroi antiteroriști cubanezi.  Cu oricâtă perfidie s-ar forța mediile de informare  sub control  să-i prezinte ca agenți și spioni  care puneau în pericol securitatea Statelor Unite. Președintele Adunării Naționale și prestigiosul avocat Jose Pertierra s-au angajat să spulbere calomniile grosolane ale inacheilor despre eroii antiteroriști cubanezi. Îmi vine în minte anintirea  bătăliei victorioase  a poporului nostru pentru întoarcerea în sânul familiei și Patriei a copilului Elian Gonzalez.  În fața monstruoasei  conduite a mafiei contrarevoluționare  cubaneze de la Miami și a amenințărilor  ei la adresa autorităților țării, chiar Președintele Statelor Unite din acel moment, Bill  Clinton,  s-a văzut obligat să trimită forțe de securitate pentru a impune legile americane  grupurilor fasciste care le nesocoteau și incendiau simbolurile și steagurile acestei țări, în frunte cu ”lupoaica feroce”, Ileana Ros, care astăzi este nici mai mult nici mai puțin decât Președinta Comitetului de Relații Externe din Camera Reprezentanților Statelor Unite și  dictează jaloanele politicii externe a acestei țări.

Mesajul lui Rene Gonzalez către poporul Cubei, din proprie inițiativă și asumându-și  curajos orice risc,  ne întărește profunda convingere că poziția Guvernului Statelor Unite față de cei 5 Eroi cubanezi este  de-acum de nesusținut, ca și justificarea blocadei criminale economice impusă Patriei noastre și măsurile punitive pe care le aplică  companiilor străine care  întrețin relații comerciale cu țara noastră.

Asemenea politică brutală și insolită, a fost transformată de puternicul imperiu într-o normă cu caracter internațional, în pofida opiniei practic unanime a tuturor membrilor Națiunilor Unite, cu excepția Statelor Unite și Israelului.

Faptele demonstrează fără echivoc că în lumea globalizată de astăzi, sub egida imperiului iancheu, nu există garanții de securitate pentru nici o țară. În Organizația Națiunilor Unite poate repeta  de mii de ori  opoziția unanimă la blocada economică impusă Cubei, sau orice altă măsură ca dreptul poporului palestinian la a se constitui ca Stat,  fără ca asemenea drept sau oricare altul care nu se  conformează intereselor imperiului să aibă vreo valabilitate.

Fără să fie un scop deliberat al Revoluției, țara noastră a devenit un exemplu  a ceea ce un Stat mic poate reuși dacă susține cu fermitate o politică de principii,  chiar și când progresele științifice și tehnologice, licențele și distribuirea bogățiilor planetei se află în mâna puterilor dezvoltate și bogate,  care odinioară erau puteri coloniale, promotoare ale jafului și sărăciei în țările noastre.

În lupta sa îndelungată contra imperiului, combatanții din țara noastră au fost pe punctul de a deveni ținta armelor nucleare în slujba acestei puteri: prima dată în octombrie 1962, iar a doua oară la mijlocul anului 1988. În nici una din cele două ocazii Patria noastră nu s-a supus șantajului iancheilor; în 1962 nu a permis inspectarea  teritoriului său, iar în 1988, după bătălia de la Cuito Cuanavale și  avansarea celor 50 000 de soldați cubanezi și angolezi asupra forțelor de apartheid echipate de Occident și dotate cu proiectile nucleare, au decis să negocieze independența Namibiei și sfârșitul Apartheidului.

Popoarele din Lumea a Treia recunosc și mulțumesc pentru solidaritatea dezinteresată a Cubei în domenii atât de importante ca Sănătatea și Educația.

Cine  poate crede insolita minciună  că Cuba ar sprijini terorismul?

O asemenea minciună grosolană și stupidă pleacă de la o țară puternică care, la 90 de mile de coastele sale  a aplicat  contra micului vecin nu numai o blocadă criminală, ci și cele mai grotești acte de terorism. Incendirea  de  unități școlare, recreative și comerciale,  fosfor viu pe plantațiile de trestie, folosirea de explozive în fabrici, atacuri piraterești la instalațiile portuare și vasele de transport; organizarea de bande contrarevoluționare, infiltrarea de agenți și furnizarea de arme bandelor mercenare au început din 1959, după  aprobarea Primei Legi a Reformei Agrare, semănând moarte și distrugere în Patria noastră.

Bombardarea  bazelor noastre aeriene și debarcarea de trupe mercenare la Playa Giron, escortate de portavioane și vase de război americane,  au făcut nenumărate victime chiar la începutul procesului nostru revoluționar. Pot Statele Unite nega aceste fapte?

Planurile de asasinare a liderilor Revoluției organizate de serviciile de inteligență ale Statelor Unite au fost nenumărate.  Mai mult. Nu s-au limitat la aceste acțiuni grosolane. Viruși și bacterii au fost introduse în țara noastră pentru a sabota producția de plante și animale; mai rău, boli care nici măcar nu existau în această emisferă au fost introduse în Cuba contra populației. Dengue Hemoragic a afectat sute de mii de persoane și circa 150, în majoritate copii, și-au pierdut viața. Această boală face ravagii încă în această emisferă.

Lista faptelor comise de Statele Unite contra poporului nostru  ar fi interminabilă.

Voi continua mâine.

FIDEL CASTRO RUZ

16 octombrie 2011

Ora 9:05 pm

adaugă un comentariu

*